Avocat partaj: Împărțirea bunurilor comune și ieșirea din indiviziune

Partajul, cunoscut și sub numele de ieșire din indiviziune, este procesul juridic prin care se încheie proprietatea comună. Acest proces este reglementat în Noul Cod Civil, articolele 669-686, iar etapele și metodele de realizare sunt stabilite în Codul de Procedură Civilă. Proprietatea comună implică drepturi egale sau proporționale ale mai multor titulari asupra unui bun sau unor bunuri. În acest articol, vom detalia diferențele între partajul voluntar și cel judiciar, precum și aspectele cheie ale proprietății comune și partajului între soți.

Formele proprietății comune

Proprietatea comună poate fi clasificată în două forme principale:

Proprietatea pe cote-părți (coproprietatea): Acest tip de proprietate poate fi obișnuită (temporară) sau forțată (perpetuă). Fiecare coproprietar deține o cotă definită din bunul comun.
Proprietatea în devălmașie (devălmașia): În acest caz, bunul sau bunurile sunt deținute în comun, fără ca vreun coproprietar să aibă o cotă determinată.

Diferența principală dintre coproprietate și indiviziune constă în obiectul acestor drepturi. În cazul coproprietății, partajul implică împărțirea efectivă a bunurilor, fiecare coproprietar devenind proprietar exclusiv al unei părți materiale sau al unui anumit bun. În schimb, indiviziunea se referă la o universalitate de bunuri și nu la un bun singular.

Partajul bunurilor comune ale soților

Atunci când soții se separă sau divorțează, partajul bunurilor comune se face conform regulilor stabilite în Noul Cod Civil, ținând cont de efectele regimurilor matrimoniale și ale convențiilor între soți. După divorț, fiecare soț își preia bunurile proprii, iar bunurile comune sunt împărțite în mod echitabil, ținând cont de contribuția fiecărui soț la dobândirea lor.

Partaj voluntar vs. partaj judiciar

Partajul poate fi realizat în două moduri: voluntar sau judiciar. În cazul partajului voluntar, coproprietarii ajung la un acord amiabil cu privire la împărțirea bunurilor comune. Partajul judiciar este necesar atunci când nu se poate ajunge la un consens și se impune intervenția instanței de judecată pentru a soluționa disputa.

În cazurile în care coproprietarii nu pot ajunge la un acord privind partajul, instanța va decide asupra metodei adecvate de împărțire, fie prin împărțirea în natură, fie prin atribuire în schimbul unei sume compensatorii (sultă), fie prin vânzarea bunurilor și distribuirea prețului obținut.

Drepturile creditorilor în cazul partajului

Creditorii personali ai coproprietarilor au dreptul de a urmări cota acestora din bunurile comune și de a solicita instanței partajul acestor bunuri. În cazul în care partajul este solicitat de creditori, aceștia pot interveni în procedura de partaj pentru a-și proteja drepturile.

Efectele partajului

Partajul generează efecte juridice importante. Dreptul de proprietate asupra bunurilor partajate se naște la data stabilită prin actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii acestuia sau, în cazul partajului judiciar, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

În cazul bunurilor imobile, efectele partajului se produc numai după înscrierea actului de partaj în forma autentică în cartea funciară. De asemenea, actele încheiate anterior partajului de un coproprietar rămân valabile și opozabile coproprietarului căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului.

Partajul bunurilor comune ale soților după divorț

Conform articolelor 355-357 din Noul Cod Civil, la desfacerea căsătoriei se poate solicita lichidarea comunității de bunuri. Bunurile proprii ale fiecărui soț nu sunt supuse partajului. Lichidarea comunității de bunuri se poate face fie prin acord notarial, fie prin hotărâre judecătorească.

Legea prezumă că, până la proba contrarie, contribuția soților la dobândirea bunurilor comune este egală. Cu toate acestea, soțul care dorește o cotă mai mare de 50% trebuie să aducă dovezi pentru a susține acest lucru.

Costurile partajului

Costurile asociate partajului includ:

Taxa de timbru: Aceasta este de obicei în cuantum de 3% din valoarea bunurilor supuse partajării. Dacă unul dintre soți contestă valoarea bunurilor sau cere o cotă mai mare, taxa poate crește la 5%.
Onorariul avocatului: Angajarea unui avocat pentru asistență în procesul de partaj este recomandată, iar onorariul acestuia poate varia în funcție de complexitatea cazului.
Costuri suplimentare: Acestea pot include costuri pentru expertize judiciare, evaluări imobiliare sau alte servicii necesare pentru finalizarea procesului.

Bunurile proprii ale soților

Conform legii, următoarele bunuri nu fac obiectul partajului și sunt considerate bunuri proprii ale fiecărui soț:

Bunurile dobândite prin moștenire legală sau donație
Bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei
Bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți
Drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală

Concluzii

Partajul este o operațiune juridică esențială pentru a pune capăt proprietății comune, iar în cazul soților, acesta reprezintă și o modalitate de lichidare a comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei. Atât partajul voluntar, cât și cel judiciar, implică o serie de pași legali care trebuie respectați cu strictețe pentru a evita conflictele viitoare. Indiferent de tipul de partaj, este important să colaborați cu un avocat specializat în dreptul familiei pentru a vă asigura că drepturile dumneavoastră sunt protejate pe parcursul întregului proces.

Contactați-ne pentru consultanță juridică în partaj

Pentru a începe procesul de partaj sau pentru consultanță juridică personalizată, contactați Cabinetul Avocatură Lexplus la (+4) 0745.095.893 sau completați formularul nostru online.