Autoritatea parinteasca
1. Ce inseamna autoritatea parinteasca ?
Potrivit art. 483 alin. (1) C. Civ. autoritatea părintească reprezinta un „ansamblu de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți”.
Drepturile si obligatiile apartin, in mod egal, ambilor parinti si se exercita pana la data cand copilul dobandeste capacitatea deplina de exercitiu.
2. Cum se exercita autoritatea parinteasca?
Ca si regula generala, părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.
Potrivit art. 503 alin. (1) C. civ., părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.
Regula exercitarii in comun a autoritatii parintesti se aplica atat in perioada casatoriei parintilor cat si dupa pronuntarea divortului.
Exercitarea in comun a autoritatii parintesti dupa pronuntarea divortului, este expres prevazuta de art 397 C. civ., conform caruia, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
3. In ce situatii poate aprecia instanta ca fiind in interesul copilului exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre un singur parinte?
Situațiile care pot determina instanța să decidă ca autoritatea parintească se se exercite de către un singur părinte, sunt enumerate in Legea 272/2004, astfel :
- Alcoolismul
- boala psihică
- dependența de droguri a celuilalt părinte
- violența față de copil sau față de celălalt părinte
- condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri,
- infracțiuni cu privire la viața sexuală
- infracțiuni de violență
In practica pot interveni si alte situatii care sa conduca la imposibilitatea exercitarii in comun a autoritatii parintesti, cum ar fi situatia in care unul dintre parinti este total dezinteresat si nu doreste sa participe la cresterea si educarea copilului.
Instanța de tutela va aprecia, in functie de probatoriul administrat si de imprejurarile concrete ale cauzei, daca este în interesul superior al copilului și daca există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, psihică, morală a copilului, ca drepturile părintești să fie exercitate exclusiv de unul dintre părinți.
Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
4. Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte este reglementata de art. 507 Cod Civil care prevede ca atunci cand unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
5. In situatia exceptionala in care, conform hotararii instantei de tutela, drepturile si obligatiile parintesti revin unei institutii de ocrotire sau unei terte persoane, autoritatea parinteasca se va putea exercita in parte si prin intermediul parintilor. Limitele exercitarii acestor drepturi vor fi stabilite de catre instanta de tutela.
