Partajul bunurilor comune

        Prin cererea de divort, pe langa desfacerea casatoriei, partile pot solicita si partajul bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei.

De regula partajul bunurilor se poate face fie

• prin invoiala sotilor (semnarea unei tranzactii)
• fie prin hotarare judecatoreasca.

Desi partajul voluntar este solutia cea mai simpla de impartire a bunurilor comune, de foarte multe ori sotii nu reusesc sa ajunga la un consens cu privire la modul de impartire al acestor bunuri fiind necesara interventia instantei de judecata.
In cazul partajului judiciar, aspectul cel mai disputat de catre soti il constituie stabilirea cotei-parti ce revine fiecarui sot din bunurile comune.
Literatura de specialitate si practica judiciara au stabilit regula potrivit careia cota-parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se stabileste in raport de contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor comune.
           In cazul in care nu poate fi determinata contributia fiecarui sot la dobandirea si conservarea bunurilor comune, instanta poate imparti bunurile in cote egale intre soti.

        Astfel, cotele-parti ale sotilor pot fi neegale daca contributia acestora la dobandirea si conservarea bunurilor comune este diferita.

Contributia sotilor la dobandirea si conservarea bunurilor comune trebuie inteleasa in sensul de contributie a sotilor la dobandirea tuturor bunurilor comune si nu in sensul de contributie la dobandirea fiecarui bun in parte.
Cota de contributie a sotilor este unica pentru toate bunurile comune, nefiind admisibila stabilirea diferentiata a cotei de contributie pentru unele categorii de bunuri.
Stabilirea contributiei fiecarui sot la dobandirea si conservarea bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de proba.

In cazul actiunii de partaj se impart numai bunurile comune dobandite de soti in timpul casatoriei.
Avand in vedere ca, de obicei, in majoritatea  cazurilor bunurile sunt dobandite in timpul casatoriei prin contributia ambilor soti, legea instituie prezumtia relativa de comunitate: calitatea de bun comun nu trebuie dovedita!
Conform art.31 din Codul Familiei sunt bunuri proprii si NU comune urmatoarele:

• bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
• bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie, numai daca dispunatorul nu a prevazut ca ele vor fi comune;
• bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti;
• bunurile dobandite cu titlul de premiu sau recompense, manuscrisele stiintifice, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri;
• indemnitatea de asigurare sau despagubire pentru pagubele pricinuite persoanei;
• valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

Astfel, daca un bun face parte din aceasta categorie NU va putea fi inclus in masa partajabila fiind bun propriu.